Verdict Critic de Film
Astăzi vorbim despre Mutiny – Trădare la nivel înalt, noul film cu Jason Statham. Și o să încep foarte simplu: este un film bun. Nu foarte bun, nu ceva care reinventează cinematografia de acțiune, dar un film bun, căruia eu îi ofer nota 8 din 10.
Și de ce 8?
Pentru că filmul a reușit să mă țină prins și, cel mai important, a reușit să-mi ofere cam tot ceea ce mi-a promis. Când merg la un film cu Jason Statham nu mă aștept la o dramă complicată de trei ore și nici la un scenariu care să-mi schimbe perspectiva asupra vieții. Mă duc pentru ceea ce aș putea numi deja universul Statham.
Și Mutiny este exact asta.
Jason Statham este Cole Reed, un fost membru al Forțelor Speciale și fost polițist, ajuns să lucreze în securitate privată. După ce șeful și prietenul său, un miliardar, este ucis, Cole este acuzat de crimă și pornește să afle cine se află în spatele întregii povești. Investigația îl duce pe un cargou și, evident, către ceva mult mai mare decât o simplă crimă: o conspirație internațională.
De aici încolo vă puteți imagina ce urmează.
Jason Statham face ceea ce știe Jason Statham să facă.
Nu reinventează Statham. Și poate nici nu trebuie.
Mutiny mi-a adus aminte destul de mult de perioada filmelor precum Transporter sau The Mechanic. Avem din nou personajul acela rece, calculat, extrem de eficient, care nu vorbește inutil și care, odată ce are un motiv să se răzbune, devine probabil ultima persoană de pe planetă pe care ai vrea să o ai pe urmele tale.
Și aici cred că este una dintre calitățile lui Statham.
Omul și-a construit practic propriul gen cinematografic.
Glenn Kenny spunea în cronica sa pentru RogerEbert.com aproape același lucru: Statham nu mai este doar vedeta unor filme de acțiune, ci a devenit practic „a one-man franchise”. Și mi se pare o descriere extrem de potrivită.
Mai ales că de această dată Statham este și producător, prin Punch Palace Productions.
Nu încearcă nimeni să transforme Mutiny în altceva decât este. Avem lupte corp la corp, arme, urmăriri, răzbunare și multă acțiune.
Și funcționează.
Scenele de luptă sunt foarte bine pregătite, iar spațiile înguste de pe cargou sunt folosite inteligent pentru confruntări. Chiar și Amy Nicholson de la Los Angeles Times, într-o cronică în general destul de dură cu filmul, recunoaște că luptele funcționează și evidențiază în special confruntarea cu cuțit și topor de pe pasarelă ca unul dintre momentele în care filmul chiar devine creativ.
Pentru mine, acesta este unul dintre motivele pentru care merită văzut la cinema.
Problema este că putea să fie mai mult
Acum vine partea în care trebuie să recunosc că filmul putea să fie mai bun.
Pentru că povestea avea potențial.
Mult potențial.
Avem conspirații, crimă organizată, trafic de persoane, oameni extrem de puternici și o lume în care nu mai știi exact cine controlează pe cine. Și tocmai aici mi-ar fi plăcut ca filmul să navigheze ceva mai adânc.
Dacă tot ne-ai urcat pe vapor, hai să mergem până la capăt.
Mi-ar fi plăcut să vedem mai mult din această lume a interlopilor, mai mult din rețeaua din spatele întregii povești și poate niște personaje negative dezvoltate ceva mai bine.
Pentru că Statham funcționează.
Acțiunea funcționează.
Universul funcționează.
Dar scenariul nu profită întotdeauna suficient de ele.
Și aici criticii care nu au apreciat filmul au un argument valid.
William Bibbiani de la TheWrap consideră că filmul pierde prea mult timp construind partea de spionaj corporatist și trădare, fără ca toate aceste elemente să se lege suficient de convingător.
Tim Grierson de la Screen Daily merge și mai departe și spune că filmul nu reușește să profite suficient nici de Statham, nici de povestea legată de traficul de persoane, pe care o consideră tratată prea superficial.
Aici pot să-i înțeleg.
Pentru că exact asta spun și eu: se putea mai mult.
Dar diferența este că eu nu consider că lucrurile astea strică filmul.
Trei critici PRO
Există însă și critici care au înțeles foarte bine ce încearcă să fie Mutiny.
Glenn Kenny – RogerEbert.com apreciază exact elementul pentru care mergem la asemenea filme: Statham livrează din nou acel cinema de acțiune brutal și direct, iar actorul a ajuns practic să fie propriul său gen cinematografic.
Owen Gleiberman – Variety a apreciat regia lui Jean-François Richet și modul în care acesta pune în scenă violența extremă fără să piardă complet componenta umană a poveștii.
Iar Bill Bria – /Film spune poate cel mai important lucru pentru publicul acestui film: Mutiny nu este neapărat un film de acțiune pe care să-l recomanzi absolut tuturor, dar pentru un fan Jason Statham este practic obligatoriu de văzut.
Și aici sunt complet de acord.
Dacă nu-ți place Statham, Mutiny probabil nu o să te convertească.
Dacă îți place Statham, însă, ai venit unde trebuie.
Trei critici CONTRA
Pe partea cealaltă avem Amy Nicholson – Los Angeles Times, care critică lipsa de originalitate și consideră că filmul nu folosește suficient carisma și umorul natural pe care Statham le poate avea atunci când materialul îi permite.
Tim Grierson – Screen Daily consideră filmul neinspirat și spune că regizorul nu reușește să recupereze distracția specifică celor mai bune filme de categoria aceasta din cariera lui Statham.
Iar Phil de Semlyen – Time Out îl descrie ca pe un film de răzbunare mult prea serios, cu antagoniști insuficient de memorabili și un cargou care nu este exploatat suficient ca decor pentru acțiune.
Și este interesant că exact aici se vede ruptura dintre critici și public.
La momentul în care scriu acest review, Mutiny are doar 49% pe Tomatometer, dar 85% din partea publicului verificat pe Rotten Tomatoes.
Cred că diferența asta spune multe.
Criticii caută originalitate, profunzime și un scenariu mai bine construit.
Publicul care cumpără bilet la Jason Statham vrea, în mare parte, Jason Statham.
Eu sunt undeva între cele două tabere.
Statham și comedia? Mai bine rămânem la pumni
Și mai este ceva.
Pentru mine, Jason Statham a fost întotdeauna un actor foarte bun atunci când vorbim despre filme de acțiune. În schimb, de fiecare dată când l-am văzut împins prea mult către comedie, nu pot spune că am fost la fel de încântat.
Pur și simplu îl prefer aici.
Serios.
Rece.
Puține cuvinte.
Mulți pumni.
Un om pe care l-ai enervat și care acum vine după tine.
Asta este zona în care Statham funcționează cel mai bine pentru mine, iar Mutiny știe în mare parte lucrul acesta.
Eu vreau Mutiny 2
Și acum ajungem la partea care pe mine mă interesează poate cel mai mult.
Vreau o continuare.
Finalul poate fi interpretat foarte simplu drept încheierea poveștii. Filmul poate rămâne perfect liniștit așa cum este și să nu mai existe niciodată Mutiny 2.
Dar eu sper să nu se întâmple asta.
Pentru că lumea pe care filmul doar începe să o arate mi se pare mult mai interesantă decât ceea ce am apucat efectiv să vedem.
Dacă ar exista un Mutiny 2, eu aș merge mult mai adânc în lumea traficului de persoane, a crimei organizate, a rețelelor internaționale și a oamenilor puternici care operează în spatele lor.
Acolo cred că există material pentru o poveste mult mai mare.
Și tocmai de aceea mi-ar plăcea să văd publicul mergând la cinema.
Nu doar pentru că filmul merită văzut pe ecran mare, ci pentru că box-office-ul este probabil cel mai simplu mod prin care putem spune:
Dom'le, am venit la film. Ne-a plăcut. Mai vrem unul.
Verdict
Mutiny – Trădare la nivel înalt nu reinventează filmul de acțiune și nici pe Jason Statham.
Dar nici nu cred că și-a propus.
Este Statham făcând ceea ce știe el cel mai bine: un personaj rece și eficient, prins într-o poveste de răzbunare, care trebuie să treacă printr-o cantitate considerabilă de oameni pentru a ajunge la adevăr.
Acțiunea este bună, filmul m-a ținut prins și am primit ceea ce mă așteptam să primesc.
Putea fi mai bun?
Categoric.
Putea să dezvolte mai mult povestea și lumea pe care o construiește?
Da.
Dar am ieșit dezamăgit de la cinema?
Nu.
Din contră. Am ieșit dorindu-mi să mai văd o poveste cu Cole Reed.
Și pentru mine asta contează foarte mult.
Jason Statham rămâne unul dintre actorii mei preferați atunci când vine vorba despre filme de acțiune, iar Mutiny îmi aduce aminte suficient de mult de perioada Transporter și The Mechanic încât să-mi ofere exact genul acela de film pentru care încă sunt dispus să cumpăr un bilet la cinema.
Așa că rămân la:
8/10
Era să spun 9.
Dar nu.
8. Un film bun. Chiar bun. Și sper să nu fie ultimul Mutiny.