Masters of the Universe este genul de film care intră în sală cu o misiune dificilă: să readucă He-Man pe marele ecran fără să pară doar un exercițiu de nostalgie. Iar Travis Knight reușește, în mare parte, să livreze un blockbuster fantasy energic, colorat, vizual generos și surprinzător de atent la mitologia sa.
Filmul îl urmărește pe Adam, separat de Eternia și crescut pe Pământ, până în momentul în care Sabia Puterii îl obligă să-și accepte destinul de He-Man. Premisa este clasică, dar funcționează: eroul pierdut, lumea de origine amenințată, mentorii, aliata puternică, răul spectaculos și inevitabila confruntare pentru salvarea regatului. Nu avem o reinventare radicală, ci o actualizare modernă a unei povești construite pe arhetipuri.
Marele atu al filmului este spectacolul vizual. Eternia arată ca un univers fantasy trecut prin filtrul unui blockbuster contemporan: costume ample, efecte solide, decoruri digitale impresionante și o energie de aventură care amintește că materialul original venea dintr-o zonă asumat pulp, colorată și aproape ludică. Criticii au remarcat aceeași direcție: reacțiile sunt în general pozitive, cu laude pentru tonul aventuros și pentru felul în care filmul își asumă estetica exagerată, deși nu lipsesc observațiile despre lungime și supraîncărcare.
Nicholas Galitzine aduce un He-Man mai vulnerabil decât simpla imagine a războinicului invincibil. Filmul câștigă atunci când insistă pe conflictul interior al lui Adam: nu forța îl definește, ci acceptarea unei identități pe care a încercat să o evite. Camila Mendes, în rolul Teela, are prezență și chimie cu protagonistul, dar aici apare și una dintre frustrările filmului: relația dintre cei doi pare să promită mai mult decât livrează. Există tensiune, există sugestie, există un posibil fir romantic, însă filmul se oprește exact când ar fi putut transforma această legătură într-un strat emoțional mai consistent.
Povestea este bine articulată, dar nu întotdeauna suficient explorată. Filmul încearcă să combine fantasy, aventură, mitologie eroică, umor modern și dramă de origine. De cele mai multe ori, combinația funcționează. Alteori, tranzițiile dintre tonuri produc mici momente awkward, ca și cum filmul ar ezita între seriozitate epică și autoironie. Spre final însă, construcția capătă greutate, iar miza devine mai clară, mai coerentă și mai interesantă.
Punctul slab nu este lipsa de imaginație, ci faptul că filmul pare uneori prea grăbit să ajungă la următoarea secvență spectaculoasă. Ar fi fost loc pentru mai multă intimitate, mai multă relație între personaje și o explorare mai profundă a tensiunii dintre Adam și Teela. Nu mult, dar suficient cât să ridice filmul de la aventură foarte bună la experiență memorabilă.
Totuși, Masters of the Universe rămâne o surpriză plăcută: un blockbuster fantasy cu personalitate, efecte excelente și o poveste care, deși imperfectă, are inimă. Pentru fanii He-Man, este probabil cea mai solidă încercare live-action de până acum. Pentru publicul nou, este o aventură accesibilă, spectaculoasă și suficient de bine scrisă încât să merite continuată.
Verdict: spectaculos, nostalgic și bine construit, dar cu emoția ținută prea mult în frâu.
Notă: 7/8.
